Domnul, Cel Care pe Muntele Sinai a dat a Cincea
Poruncă, Cinsteşte pre tatăl şi pre mama ta, a arătat cu exemplul vieţii
Lui cum trebuie să îşi respecte omul părinţii lui cei trupeşti.
Spânzurat pe Cruce cu trupul fiind, şi întru cele mai
cumplite chinuri aflîndu-Se, El Şi-a adus aminte de Maica Lui, şi
arătînd către Apostolul Ioan ce se afla acolo, i-a zis: Femeie, iată
fiul tău. După aceea, a privit către Ioan şi i-a zis: Iată maica ta. Şi
aşa, după ce a dat-o pe Maica Lui în grija Ucenicului celui iubit,
Mîntuitorul Şi-a dat sufletul Lui pe Cruce.
Ioan avea o casă pe Muntele Sion, în Ierusalim, în
care a luat-o pe Maica Domnului şi a purtat grijă de ea pînă la
sfîrşitul vieţii ei, căci întru acea casă a rămas Maica lui Dumnezeu
pînă la suflarea ei cea mai de pe urmă.
Cu rugăciunile ei, cu povăţuirile ei, cu blîndeţea şi
cu răbdarea ei, ea le-a fost de cel mai mare ajutor Ucenicilor Fiului
ei iubit şi Dumnezeu.
Ea şi-a petrecut cea mai mare parte a restului vieţii
ei la Ierusalim, cercetînd adesea locurile care îi aminteau de marile
evenimente şi de minunile făcute de Fiul ei pentru mîntuirea omenirii.
Ea mai cu seamă cerceta Golgotha, Bethleemul, şi
Muntele Măslinilor. Dintre puţinele ei călătorii mai depărtate, se
păstrează însemnările călătoriei ei la Antiohia, unde l-a cercetat pe
Sfintul Ignatie Teoforul; de asemenea ale călătoriei ei în Insula Cipru,
unde l-a cercetat pe Lazăr, Episcopul Insulei, cel înviat de Domnul a
patra zi din morţi.
Ea a mai cercetat şi Sfmtul Munte Athos, pe care
însăşi l-a binecuvîntat; şi a rămas o vreme la Efes în grija Sfintului
Ioan Evanghelistul, în timpul cumplitei prigoane dezlănţuite împotriva
creştinilor la Ierusalim.
La o vîrstă mai înaintată ajungînd, ea mergea adesea
să se roage Domnului, Dumnezeului şi Fiului ei în Muntele Măslinilor,
locul înălţării Sale, dorind ca El să o ia din această lume cît mai
curînd cu putinţă.
Cu ocazia unei astfel de rugăciuni, la Maica Domnului
a venit Arhanghelul Gavriil, care i-a descoperit că peste trei zile
Domnul o va chema la El. Arhanghelul i-a dăruit şi o stîlpare de finic
din Rai, care avea să fie dusă în procesiune la slujba înmormîntării ei.
După acea rugăciune ea s-a întors acasă plină de
bucurie, nădăjduind că îi va vedea încă măcar o dată pe toţi Apostolii
şi Ucenicii Fiului ei în această viaţă, mai înainte de a pleca. Domnul a
împlinit dorirea inimii Maicii Lui, iar apostolii, purtaţi pe nouri de
sfinţii îngeri, s-au strîns cu toţii în Muntele Sion.
Maica Domnului i-a întîmpinat cu bucurie mare, i-a
întărit, i-a mîngîiat, i-a povăţuit, şi le-a împuternicit sufletele.
Apoi şi-a dat liniştită al ei suflet în mînile lui Dumnezeu, fără durere
şi fără suferinţă a trupului.
Sfinţii Apostoli au luat pe umerii lor sicriul ce
purta trupul adormit al Maicii Domnului, din care s-a răspîndit
bunămireasmă cerească, şi, înconjuraţi de creştinii din Cetatea
Ierusalimului, au pornit să îl îngroape cu cinste în Grădina Ghetsimani,
în mormîntul Sfinţilor ei Părinţi, Ioachim şi Ana.
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în tot
parcursul ei, procesiunea de înmormîntare a fost ascunsă de ochii
criminali ai iudeilor. Dar chiar şi aşa, Afthonie, un preot iudeu, a
apucat sicriul cu intenţia de a-l răsturna, însă tot atunci un înger al
Domnului i-a retezat cu sabia de foc ambele mîini nelegiuite care au
rămas lipite de sicriu. El atunci a strigat către Apostoli să-l vindece,
şi s-a vindecat cu adevărat numai după ce a mărtursit credinţa în Iisus
Hristos Mîntuitorul şi Domnul.
De la această înmormîntare, tot prin purtarea de
grijă a lui Dumnezeu, Sfîntul Apostol Toma însă a lipsit. Aceasta s-a
făcut spre a se descoperi oamenilor o nouă şi întrutot slăvită taină a
Maicii lui Dumnezeu. Toma a sosit la Ierusalim în a treia zi după
înmormîntarea Maicii Domnului, şi a dorit şi el să cinstească trupul
adormit al Celei Preacurate.
Dar cînd Apostolii au deschis mormîntul, ei au aflat
acolo doar giulgiurile goale – trupul nu se mai afla în mormînt! In acea
seară, Maica lui Dumnezeu, înconjurată de un alai de îngeri, a venit în
mijlocul Apostolilor şi le-a zis: Bucuraţi-vă, căci eu sînt cu voi
pururea. Nu se cunoaşte vîrsta la care a trecut la Ceruri Maica lui
Dumnezeu, dar părerea celor mai mulţi Sfinţi Părinţi este că Maica
Domnului a adormit în vîrsta fiind de peste şaizeci de ani.
Sfantul Nicolae Velimirovici
din “Proloagele de la Ohrida – Volumul 2″
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu