Un tânăr călugăr l-a întrebat pe
stareţ, ce să facă ca să se mântuiască. Stareţul drept răspuns l-a rugat
să-şi aducă aminte şi să-i relateze despre sentimentele sale, când
numai şi-a început viaţa în mănăstire. Tânărul i-a răspuns că totul era
minunat şi sfânt, toate îi împleau inima şi mintea de bucurie şi
încântare. Şi atunci bătrânul i-a spus, că aceste sentimente trebuie
neapărat păstrate până la bătrâneţe, nepermiţându-le să dispară.
Este necesar să slujeşti în continuare tuturor, de parcă ai fi mereu
acel, care a intrat ultimul în frăţie, dar nu să aduni păreri prea mari
despe propria persoană, formate de vanitate şi gânduri false.
Boala despre care discutăm, ar putea fi
numită obişnuinţă a prezenţei harului. Unui preot, care a slujit
sfântului altarul câteva zeci de ani, uneori îi este greu să-şi aducă
aminte că el e doar slujitorul nu şi săvârşitorul Sfintelor Taine. El
slujeşte, dar săvârşitorul lor nevăzut este Hristos. Dacă înţelegerea
dintre aceşte două concepte dispare, atunci din păcate şi se ajunge la
ceea despre ce ne spune cu amărăciune Sfântul Tihon din Zadonsk: slujesc
în sfântul altar câte 30 de ani — ar fi timpul să devină sfinţi, dar ei
şi mai răi devin.
Astfel primul sfat pentru persoanele
îmbisericite – să nu se obişnuiască cu prezenţa harului. Este necesar să
se caute şi să găsească noi feţe şi laturi ale vieţii Bisericii, care,
din fericire, sunt foarte multe. Aici sunt binevenite şi pelerinajele şi
vizitile la alte parohii, precum şi cărţile ziditoare.
Al doilea moment nu mai puţin important –
neimplicarea în viaţa politică a bisericii. Oamenilor adesea li se
pare, că dacă ei cunosc pe cineva personal, au vizitat careva locuri
sfinte, cu cineva au avut ocazia să discute; că dacă ei cunosc printre
primii ştirile cu privire la numirea preoţilor şi episcopilor, sau
despre careva conversaţii şi intrigi existente, vor părea prin acestea
profund religioşi. Aceasta este o minciună primitivă şi o mare greşeală.
Aceşti oameni de fapt cunosc orice şi despre oricine, doar nu ceea ce
ar trebui cu adevărat să cunoască. Deci al doilea principiu ar putea fi
formulat în felul următor : nu te implica în vâltoarea evenementelor,
dar conform apostolului Pavel - râvniţi ca să trăiţi în linişte, să
faceţi fiecare cele ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre (1 Tes. 4,
11).
Oamenii au nevoie de comunicare. Frate
ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o
împărăţie (Pilde 18, 19), căci sfoara pusă în trei nu se rupe degrabă
(Eccl 4, 12). Avem nevoie de fraţi şi surori întru Hristos. Sau măcar un
frate şi o soră, oameni, ce au o experienţă duhovnicească, credincioşi
Bisericii Ortodoxe, care ar fi în stare să te asculte, să te înţeleagă
şi să-ţi dea un bun sfat. Deci al treilea principiu este comunicarea cu
alţi oameni credincioşi.
Dar cel mai important rămâne încercarea
noastră de a ne apropia de Dumnezeu prin împlinirea poruncilor sale.
Hristos este veşnic tânăr. Pe fondul lui Confucius, sau Moise, Hristos
cel înviat –este încă un Tânăr. Să fii în comuniune cu El şi să nu
percepri prospeţimea şi noutatea este imposibil. Dacă sufletul tău este
acoperit de crustă, dacă eşti obosit, dacă te-ai gheboşit „în vieţuirea
creştină", atunci e cazul să-ţi revezi viaţa. Poate ea nu e chiar cu
adevărat creştină.
Doar dacă Hristos ne promite că vom
întâlni în viaţă şi greutăţi şi clipe de tristeţe, de trudă şi momente
de cumpănă, atunci plictiseala şi oboseala nu ne-a promis-o niciodată.
Şi toată viaţa noastră este un şir lung de odăi, una neasemănătoare cu
alta. În fiecare din ele poţi găsi ceva interesant, dar nici în una ne
te vei putea reţine pentru mult. Trebuie să treci prin iele asemenea
unui cuţit prin unt, şi să ajungi şa scopul final – Preadulcele Iisus.
Iar pentru acei care au obosit deja de
credinţă, şi care cred că au înţeles totul, şi cu toate s-au
familiarizat, e necesar să se pregătească pentru schimbări majore şi
reînnoire veşnică. Pentru că anume astfel şi este adevărată viaţă
bisericească.
Site sursă http://otrok-ua.ru
Traducere si adaptare Natalia Lozan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu