Minunat sunt randuite pericopele evanghelice de catre Sfintii Parinti in
timpul anului bisericesc, dar desi par a fi aceleasi, au o continuitate
inspirata de Duhul Sfant. Important este mesajul mantuitor pe care
incearca sa ni-l transmita Mantuitorul, astfel vom vedea ca de la
Duminica "Bogatului nemilostiv si saracului Lazar" (trecerea la cele
vesnice), intram in cele dinlauntru ale omului in Duminica cu "Pilda
bogatului caruia i-a rodit tarina" (ni se descopera gandul vietii
acesteia pentru multi dintre noi) si intr-un sfarsit aflam cand bogatia
devine greutate ce nu ne lasa sa ne ridicam la Cer in Duminica "Dregatorului bogat - pazirea poruncilor", impasul in care ne vom afla cu totii daca nu vom reanaliza adevarul despre bogatie si Hristos.
"L-a intrebat un dregator, zicand: "Bunule Invatator, ce sa fac ca sa
mostenesc viata de veci?" (Luca 18, 18). Putem si noi astazi, sa-L
intrebam pe Bunul Invatator ce putem face spre a mosteni viata… Fara
indoiala ne va raspunde si noua.
Ar fi bine ca toti sa avem aceeasi dorinta, insa important este sa ne
cercetam sufletul pentru a ne decide care este cu adevarat motivul
pentru care vrem sa traim vesnic. Spun asta pentru ca Sfintii Parinti au
interpretat dorinta tanarului de a mosteni viata ca pe o incercare de a
se putea bucura vesnic de bogatiile pe care le avea, de aceea "el,
auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat" (a.c. 18, 23).
Asadar, daca ma apropii de Hristos cu dorinta de a fi cu El vesnic, am
mostenit viata; daca ma apropii de El cu dorinta de a pastra "averea"
vietii acesteia, ma voi intrista si eu!
Dar, pana sa ajungem si noi la maturitatea duhovniceasca prin care sa ne
imbogatim in Dumnezeu, sa aruncam o privire asupra poruncilor pe care
le repeta Hristos - interesant faptul ca nu i se repeta cea mai
importanta porunca, porunca poruncilor "sa iubesti pe Domnul Dumnezeul
tau" …, probabil pentru faptul ca tanarul dregator doar tinea legea, nu
ajunsese la plinirea ei- in fata tanarului dregator bogat:
"sa nu preacurvesti, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti
stramb, sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta" (a.c. 18, 20).
Stand stramb sa judecam drept cu luare-aminte:
Sa nu preacurvesti… "Inseamna: sufletul este inchinat lui Dumnezeu ca o
mireasa Mirelui sau. Sufletul care petrece in dragostea avutiilor si a
stralucirilor pamantesti, in desfatari trecatoare, preacurveste
impotriva lui Dumnezeu, a Mirelui celui fara de moarte!"
Sa nu ucizi… "Inseamna: desfatarea peste masura a trupului intru bogatii si placeri ucide sufletul!"
Sa nu furi… "Inseamna: sa nu furi de la suflet ca sa dai trupului; sa nu
furi timpul, grija si lucrarea ce se cuvin sufletului, si sa le dai
trupului. Omul bogat intru cele dinafara este, indeobste, un nevoias
launtric. Si de obicei - desi nu e lege - toate avutiile omului dinafara
sunt jefuite de la omul dinlauntru: un trup gras este semnul unui
suflet slab; podoaba falnica a trupului este semnul goliciunii
sufletului; puterea dinafara, semnul neajutorarii dinauntru!”
Sa nu marturisesti stramb… "Inseamna: nu cumva sa indreptatesti iubirea
de avutii in paguba sufletului tau, pentru ca aceasta nu este altceva
decat rastalmacirea adevarului lui Dumnezeu, precum si marturie
mincinoasa inaintea Lui si a cugetului tau!"
Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta… ”inseamna: nu te cinsti numai
pe tine, pentru ca-ti este spre pierzare aceasta; cinsteste pe tatal tau
si pe mama ta, prin care ai venit pe lume, ca in acest chip sa
cinstesti pe Dumnezeu, de la Care toti ati venit, si tu si parintii
tai!” (toate citatele sunt de la Sf. Nicolae Velimirovici)
Nu exista bucurie mai mare pentru parinti decat sa vada ca sunt cinstiti
si iubiti de catre copiii lor! Iar daca i-au crescut in "porunca"
dragostei, atunci vor fi si mai bucurosi sa vada ca a-i lor copii nu
precurvesc, nu omoara, nu fura, nu minte, ci urmeaza exemplul
parintilor. Oare bucuria Domnului nu-i si mai mare?... (intre noi fie
vorba, nu-mi prea place termenul "porunca", pentru ca simt cum Domnul ne
sfatuieste ca pe copii, nu ne porunceste ca un stapan!)
Pentru ca ne aflam in perioada postului si cred ca toti ne infranam, as
vrea sa nu uitam faptul ca postul nu este scopul vietii crestine, ci
este mijlocul prin care invatam sa ne luptam cu patimile.
Este ca un antrenament prin care trebuie sa trecem cu totii pentru a
reusi in lupta. Nu poti invinge patima daca nu vei invata sa te
infranezi, caci este foarte greu sa nu cazi in ispita trupului; sa nu-ti
doresti ce nu ti se cuvine cautand modalitati prin care sa iei, nu sa
dai; sa nu interpretezi Adevarul dupa cum iti este tie mai bine; sa
nu-ti acuzi fratele de gresala ta, si astfel sa-l ucizi sufleteste; sa
nu faci compromisuri in viata si astfel sa-ti pastrezi libertatea…
Dostoievski scria in romanul "Fratii Karamazov" ca: "Iadul poate fi descris prin trei cuvinte: mult prea tarziu!".
Acum, cat nu este prea tarziu, sa ne rugam cu credinta: "Ca Dumnezeul
Domnului nostru Iisus Hristos, Tatal slavei, sa va dea voua duhul
intelepciunii si al descoperirii, spre deplina Lui cunoastere. Si sa va
lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea la care v-a
chemat, care este bogatia slavei Lui…" (Efeseni 1, 17- 18).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu