Golgota mantuirii

Spre Golgota mantuirii

Trecem hopuri dupa hopuri,

Spre Golgota mantuirii

Suntem totii in niste loturi.

Spre cararea pocaintei

Glasul suna tot mai tare,

Din toti care suntem multi

Fierbinteala e racoare.

Trece zi cu zi o viata,

O traim ca si un joc,

Si cand ne uitam in spate

Nu mai e nimic la loc.

Timpul suna, timpul bate,

Intr-o muzica absurda

Stai pe loc! iti strig in soapta

Dar tu-mi faci mereu in ciuda

Haosul parca-nconjoara

Mintea, stresul si vointa.

Unde esti, Tu Doamne, oare,

Potolindu-mi neputinta?

Este greu sa si comunic

Mai greu este sa rostesc

Ce-am gresit eu Tie, Doamne,

Pentru ce sa ma caiesc?

Si din somnul ce cuprinde

Fiinta mea intunecata,

E Lumina ce razbate

Dintr-o lacrima varsata.

Pasii parca-mi sunt alaturi

Mintea nu o mai gasesc

Vreau sa Te-ntalnesc, Hristoase!

Vreau sa Iti Marturisesc.

Vreau sa ma unesc cu Tine

Sa ma-apropii cu sfiala

De potirul ce vegheaza

Sfanta Ta Impartasanie.

M-am unit si sunt cu Tine

E secunda contopirii

Insa ea dureaza scurt,

Caci sunt doar si eu un om

Spre Golgota Mantuirii.