Din primele secole ale
Crestinismului si pana la sfarsitul veacurilor au existat si vor exista
oameni pentru care Mantuitorul Iisus Hristos este doar un simplu om.
Acestia vad in El un om intre oameni, o persoana care prin viata si
activitatea Sa a marcat fundamental istoria omenirii. Iar daca Il
lipsesc pe Hristos de divinitate, de faptul ca este Cuvantul lui
Dumnezeu intrupat, aceste persoane nu vor fi interesate de lucrarea Sa
rascumparatoare, de izbavirea neamului omenesc de pacat si mantuire, ci
mai ales de diferite aspecte "lumesti”, menite sa redea lumii cat mai
fidel adevarul istoric privitor la El.
Aceasta perspectiva se afla la temelia
unui demers aproape tot atat de vechi ca si Crestinismul, acela de a
deslusi misterul ce invaluie starea Sa civila: a fost sau nu Hristos
casatorit? "In fond, daca Iisus a fost intru totul asemenea noua, de ce
nu si-ar fi intemeiat o familie”, isi spun ei, nutrind ganduri vecine cu
blasfemia. Dovezile, care sa demonstreze faptul ca a fost casatorit si
care sa "clatine din temelii" invatatura bimilenara a Bisericii, sunt
mult ravnite, cautate si asteptate de unii dintre cercetatorii veacului
nostru secularizat.
In cautarea sotiei lui Iisus
Pe acest fundal a aparut recent o
stire, ce a facut inconjurul lumii, despre descoperirea unui text foarte
vechi, in care Iisus ar pomeni despre "sotia mea”. Textul provine
dintr-un mic fragment de papirus, probabil din secolul al IV-lea, parte a
unei pagini dintr-un document pierdut. Textul se afla inca in procesul
de analiza lingvistica si chimica pentru a determina daca este
intr-adevar un fragment dintr-un manuscris din secolul al IV-lea.
Scris in vechea scriere sahidica copta,
textul este probabil o traducere a unui document in limba greaca, mai
timpuriu. Deoarece randurile pe toate celelalte parti ale fragmentului
sunt rupte si incomplete, identificarea unor propozitii deplin
inteligibile este imposibila. Se pare ca numele lui Iisus si al Mariei,
probabil al Mariei Magdalena, apar, precum si cateva enunturi, in cadrul
carora Iisus foloseste expresia "sotia mea”. Este indeobste cunoscut
faptul ca in alte scrieri apocrife, din primele secole, Maria Magdalena a
fost infatisata ca un ucenic apropiat al lui Iisus, insa nu ca sotie,
scrieri cunoscute Parintilor Bisericii. Vehicularea numelui Mariei
Magdalena, ca potentiala sotiei a lui Iisus, devine frecventa mai ales
dupa descoperirea scrierii apocrife "Evanghelia lui Iuda”.
Faptul ca tot mai multi oameni adera la
ipotezele cercetatorilor nu face decat sa arate ca Sfanta Scriptura si
Sfanta Traditie, si invatatura Bisericii in general, au devenit in viata
noastra realitati lipsite de importanta. Dar, si mai ingrijorator, nu-L
traim pe Hristos. De aceea acceptam cu atata usurinta falsificarea
adevarului de credinta.
De altfel, Evangheliile si multe din
celelalte carti ale Noului Testament, documente de dimensiuni extinse
ale primului secol nu ofera niciun indiciu clar potrivit caruia Iisus ar
fi fost vreodata casatorit.
Biserica nu poate fi acuzata de o anume
conspiratie, de falsificare a adevarului istoric in aceasta privinta,
de vreme ce nu exista un motiv intemeiat pentru acest lucru. Sfintii
Apostoli si Evanghelisti au consemnat ceea ce ochii lor au vazut, ceea
ce urechile lor au auzit si, mai ales, ceea ce Dumnezeu le-a revelat
prin inspiratia divina. Mai mult, casatoria era
vazuta ca un legamant sfant atat in Vechiul Testament, cat si in Noul
Testament. Trebuie amintit faptul ca Sfantul Apostol Petru impreuna cu
alti Apostoli, au fost casatoriti. Biblia si teologia ortodoxa confirma
casatoria ca fiind instituita de Dumnezeu, cinstita si sfanta, una
dintre Sfintele Taine ale Bisericii. Asa cum Biserica cinsteste viata in
castitate inchinata lui Dumnezeu, tot astfel ea vede in casatorie o
imagine a Imparatiei, o cale de cunoastere a lui Dumnezeu.
Hristos, Mirele cel nenuntit
Biserica marturisind ca Mantuitorul
Iisus Hristos este "Dumnezeu adevarat” (deofiinta cu Dumnezeu Tatal dupa
dumnezeire), si "om adevarat" (deofiinta cu noi dupa omenitate),
subliniaza modul Sau unic de existenta in istorie si in vecii vecilor.
In Persoana Cuvantului intrupat, nascut din Tatal, mai dinainte de toti
vecii, iar la "plinirea vremii” din Fecioara Maria, firea dumnezeiasca
si cea omeneasca sunt unite in chipul cel mai deplin cu putinta.
Prin Persoana Sa divino-umana,
Mantuitorul Hristos Se arata deasupra scopului nuntii. Daca nunta
presupune "unirea intr-un trup" a sotului si sotiei, pentru ca impreuna
sa inainteze prin iubire in cunoasterea lui Dumnezeu, spre mantuire,
Hristos in calitate de Nou Adam cuprinde in Sine, in chip de taina,
intregul neam omenesc.
Prin urmare, "casatoria”, in privinta
Mantuitorului, nu trebuie privita in termeni pur omenesti, potrivit
firii umane cazute, ci ca realitate duhovniceasca, mai presus de cuget.
In acest sens, Sfintii Parinti ne arata ca actul unirii dintre cele doua
firi in Persoana lui Hristos reprezinta o "nunta”.
Sfantul Ioan Gura de Aur este cel de la
care ni s-a pastrat un cuvant minunat despre unirea dintre Hristos si
firea umana, supusa pacatului: "Dumnezeu si-a dorit pentru sine o
desfranata. Da, o desfranata! Despre firea noastra omeneasca vorbesc. El
era Inalt, ea umila. Inalt nu ca statura, ci ca fire. Intru totul curat
era, fiinta Lui, neprihanita, iar firea Lui, fara de stricaciune.[...]
El atat de mare si preainalt, Si-a dorit pentru Sine o desfranata. De
ce? Pentru ca sa o schimbe din desfranata in fecioara. [...] Fiica a
demonilor era deci mai inainte, fiica a pamantului, nevrednica si pentru
pamant. Acum devine fiica a Imparatului. Si aceasta pentru ca asa
hotarea Cel ce o iubea asa de mult. Pentru ca cel ce iubeste nu se
intereseaza de purtarea celuilalt. Cel ce iubeste nu vede lipsa de
frumusete. De aceea se numeste dragoste, pentru ca iubeste si ceea ce
este urat. Asa a facut Hristos. A vazut o uraciune, S-a umplut de
dragoste pentru ea si a innoit-o a facut din ea fiinta noua".
Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie
ni-L descriu pe Hristos in calitate de Mire al Bisericii. Una dintre
cele mai profunde si graitoare teme din Sfanta Scriptura este paralela
ce se face intre Imparatia Cerurilor si nunta. In acest sens,
Mantuitorul Insusi ne spune ca "Imparatia Cerurilor asemanatu-s-a omului
imparat care a facut nunta fiului sau". (Matei 22-2)
In Cantarea Cantarilor raporturile
dintre "Cel Iubit" sau "Mire" si dintre "Cea Iubita" si ,"Mireasa" sunt,
potrivit talcuirilor Sfintilor Parinti, raporturile legaturii harice si
tainice dintre Iisus Hristos Dumnezeu si Biserica sau cu sufletul
omenesc arzand de iubire pentru Creatorul sau.
Astfel, relatia de dragoste jertfelnica
constituie modelul oricarei iubiri dintre barbat si femeie, desavarsita
in Taina Nuntii, de care vorbeste Sfantul Apostol Pavel, numind-o
"mare" in Hristos si in Biserica. Deloc intamplator, episodul biblic de
la Cana Galileii nu
ni-L prezinta pe Hristos in calitate de mire, nici ca pe un simplu
nuntas, ci ca pe Dumnezeu-Omul, Cel care savarseste minuni prefacand apa
in vin. Insusi Mantuitorul este Cel ce binecuvinteaza unirea sotilor
prin Taina Nuntii.
Iata de ce Hristos nu a avut - si nu
putea avea - o sotie din randul oamenilor, pentru ca in chip tainic, ne
cheama pe toti laolalta si pe fiecare in parte, la nunta cea Cereasca.
Sa bagam de seama ca nu cumva,
aflandu-ne in cautarea sotiei istorice a lui Hristos, in laboratorul de
cercetare a fragmentelor "revolutionare" de papirus, pe prima pagina a
ziarelor sau in "prime-time-ul" canalelor de stiri, sa uitam, asemenea
fecioarelor celor lenese, ca El, "Mirele cel nenuntit”, vine catre noi
in miez de noapte.
Radu Alexandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu