Consumul duhovnicesc fara discernamant dauneaza grav sanatatii!

La inceputul intoarcerii mele la credinta, Dumnezeu mi-a dat mult har ca sa pot birui deznadejdea, necredinta si patimile care ma stapaneau. Atunci nu stiam nimic despre harul Duhului Sfant, nu stiam cum lucreaza in inima omului si cum il ajuta sa duca lupta cea buna. Abia mai tarziu aveam sa ma lamuresc ca ravna ce o aveam la inceput pentru cele sfinte nu era numai a mea, ci era in primul rand lucrarea Duhului Sfant in mine. A mea insa era lipsa de discernamant, nestiinta si nerabdarea.

De aceea tin minte ca la un moment dat am ajuns sa citesc din trei carti in acelasi timp. Din ravna prea mare pentru citit carti duhovnicesti am cazut in pacatul lacomiei, caci lacomia nu se manifesta numai in cele materiale ci si in cele duhovnicesti. Totusi, desi aveam multa ravna pentru citit, mintea mea a inceput sa se imprastie si sa nu mai asimileze in mod concret nimic, astfel incat nu m-am ales cu vreun folos duhovnicesc din cititul celor trei carti in acelasi timp. De aceea, la un moment dat le-am abandonat pe toate trei si nici pana in ziua de astazi nu le-am terminat de citit.

O alta experienta in acest sens, am avut-o cand am incercat sa citesc cate ceva din Filocalii. Marturisesc ca nu aveam intentia de a ma apuca de citit filocaliile, ci doar curiozitatea de a vedea cam ce scrie in ele. Pot spune ca putinul pe care l-am citit, atunci cand eram proaspat intors la credinta, a fost cu mult prea mult decat putea duce capacitatea mea de intelegere si asimilare. Bine ca m-a luminat Domnul sa ma opresc la timp si sa nu ma vatam sufleteste, caci bebelus cu dintii de lapte fiind intr-ale credintei, m-am apucat sa beau din invatatura tare ca vinul a celor maturi duhovniceste.

Asa ca dupa aceste experiente am realizat ca nu e bine sa-ti iei o masura mai mare decat poti duce.

Astazi, ne bucuram cu totii ca avem la dispozitie un intreg arsenal de carti duhovnicesti si surse electronice din care putem sorbi dulceata sfintelor invataturi. Putem accesa cu un singur clic de mouse teme duhovnicesti care ne intereseaza din multitudinea temelor tratate: despre dreapta credinta, despre relatia barbat-femeie, despre secte, despre stiinta-credinta, intr-un cuvant despre orice avem nevoie sa stim. Imaginea aceasta a lucrurilor nu poate decat sa ne bucure incat este parte a lucrarii Duhului Sfant care a rodit in inimile oamenilor. Cantitatea enorma de informatie duhovniceasca pe care o avem la dispozitie este o mare binecuvantare in lumea aceasta care tine in ea si multa mizerie, mizerie care ne-a patat sufletele inca din tineretile noastre.

Insa, din pacate, exista si o latura negativa a lucrurilor caci era consumismului in care traim si-a intiparit adanc amprenta in sufletele noastre, inducandu-ne un comportament de consum si sub aspect duhovnicesc, nu numai material. Asa am ajus mare parte din noi sa cumparam carti pe apucate, sa incepem citirea cartilor ca mai apoi le abandom fara sa le terminam, asa cum facem cand ne lacomim cu achizitia de mancaruri ca mai apoi sa le aruncam dupa ce ni s-au stricat in frigider din cauza prea-multului.

Multi dintre credinciosii abia sositi pe treptele credintei s-au apucat de citit carti duhovnicesti care erau peste masura lor de intelegere, facandu-si mai mult rau prin aceasta si vatamandu-se sufleteste pentru mult timp. Aceasta atitudine nechibzuita se datoreaza in primul rand unei ravne fara socotinta, iar apoi mandriei de a te increde in propria minte. Tot acestea sunt cauzele datorita carora nu putini sunt cei care au o gandire de tip sectar, desi se afla in randul crestinilor-ortodcsi. Neincepand bine nevointa cea buna si despatimirea, s-au aruncat in cele mai inalte decat ei, interpetand totul cu mandrie, si ridicandu-se peste sfinti si peste Biserica.

Altii isi taie mintea in scripturi, citind cu lacomie mai ales din proorocii si din cartea Apocalipsei, si interpretand totul dupa ureche, dupa cum bine atentiona parintele Arsenie Boca. Este plin internetul de "vanatori" de proorocii, si putini sunt cei care au discernamantul de a trata astfel de subiecte asa cum se cuvine.

O alta manifestarea a consumismului duhovnicesc, este atitudinea de a citi multe carti fara a ne propune aplicarea practica in viata de zi cu zi,  a invataturilor proaspat dobandite. Citim mult fara sa practicam concret dreapta-credinta, ajungand sa suferim de "obezitate sufleteasca". Asa cum consumul mare de alimente fara un efort fizic pe masura consumului, duce in timp la obezitate si boli cardiovasculare, tot asa si consumul de carti duhovnicesti prea mare duce la "obezitate sufleteasca" daca nu facem efortul de a pune in practica ceea ce invatam din vietile si sfaturile sfintilor. Nepunand in practica ceea ce invatam din cartile duhovnicesti, ne face sa acumulam multe cunostinte, cunostinte cu care apoi vrajmasul ne "ajuta" sa ne mandriam. Apoi din aceasta mandrie dobandita ajungem sa gandim complicat, incepem sa gandim numai in canoane, incepem sa ne rigidizam, sa gandim conceptual si nu practic. Astfel ajungem sa nu mai fim in stare sa facem binele in mod natural fata de aproapele, si din cauza obezitatii sufletesti gafaim de oboseala si la cel mai mic bine facut.

Cărţile ne ajută foarte mult dar nu ne oferă o imagine completă a societăţii în care trăim, nu ne ajută să ne ancorăm puternic printre oameni. Avem mare nevoie să stăm cât mai mult printre oameni caci doar aşa îi vom înţelege. Nu-i putem judeca pe oameni după ce am citit noi în carţi, este necesar mai întâi să-i cunoaştem.

Ce este de facut in atare situatie? Sa invatam sa fim chibzuiti, incepand cu inceputul peste care am sarit prea repede:

• Sa citim carti care sunt pentru masura noastra duhovniceasca;
• Sa terminam o carte de citit inainte de a ne apuca de alta;
• Sa ne deprindem a citi constant, in fiecare zi cate putin, decat sa citim mult dar cu oscilatii si fara o asimilare profunda;
• Sa ne straduim a pune in practica putinul pe care il citim zilnic, pentru ca acel putin practicat sa fie caramida fara fisuri la temelia vietii noastre;

Sa citim o carte duhovniceasca nu inseamna sa o consumam ca pe un produs, ci inseamna sa insusim practic ceea ce invata sfantul pe care il citim, inseamna sa rezonam sufleteste cu sfantul care ni se descopera, simtind nevoia de apropiere fata de el in rugaciune. Sa citesti cartea unui sfant inseamna sa faci cunostinta cu acel sfant si sa te imprietenesti cu el, iar odata cu el sa te imprietenesti si cu Cel care este Prietenul Sfintilor. Si odata ce te-ai imprietenit cu Cel care este Prietenul sfintilor sa te imprietenesti si cu toti saracii, toti bolnavii si cu intreaga lume care te inconjoara. Asa este o carte duhovniceasca pe care o deschizi cu evlavie: ca o fereastra deschisa spre imparatia cerurilor si spre inima oamenilor.