Pilda

În burtica unei mame însărcinate discutau odată doi copilaşi … Unul se numea “micuţul credincios” şi celălalt “micuţul necredincios”.
Într-o zi micuţul necredincios întreabă pe fratele său geamăn: Chiar crezi că există o viaţă după naştere?
Micuţul credincios: Da, sigur. Viaţa noastră aici, îşi are scopul să creştem şi să ne pregătim pentru viaţa după naştere.
Micuţul necredincios: Prostii, aşa ceva nu există! Ce să existe după naştere?
Micuţul credincios: Nici eu nu ştiu exact. Dar sigur, va fi mult mai multă lumină ca aici. Şi poate vom putea umbla cu picioarele noastre şi vom mânca cu gura noastră.
Micuţul necredincios: Absurdităţi! Ce-i aia să umbli? Şi să mănânci cu gura, ce idee ciudată! Avem doar cordonul ombilical care ne hrăneşte. Şi pe de altă parte, ideea că există o viaţă după naştere este ilogică. Nu vezi cât de înghesuiţi trăim şi de abia ne descurcăm cu lungimea cordonului ombilical? Dar dacă ne-am părăsi locuinţa actuală, crezi că lungimea cordonului este îndeajunsă? Cum crezi că ne vom descurca în viaţa viitoare?
Micuţul credincios: Nu ştiu, dar sunt sigur că funcţionează! Şi va fi un pic mai altfel decât acum.
Micuţul necredincios: Încă nu s-a întors nimeni de pe lumea cealaltă. Odată cu naşterea viaţa noastră se va sfârşi. Şi de fapt viaţa este coşmar. Este aşa de întuneric încât nu se merită să trăieşti..
Micuţul credincios: Chiar dacă nu-mi pot închipui exact cum va fi după naştere, de un lucru sunt fi sigur. O vom vedea pe mama noastră!
Micuţul necredincios: Mamă? Glumeşti, tu chiar crezi că există mamă? Unde este? N-o pot vedea?
Micuţul credincios: Păi aici, peste tot în jurul nostru. Noi existăm prin ea şi trăim prin ea. Fără mama noi n-am exista!
Micuţul necredincios: Ce prostii! N-a văzut-o şi n-am simţit-o niciodată pe mama, deci nu există!
Micuţul credincios: Câteodatată când este linişte, o poţi auzi cum cântă, sau poţi simţi cum ea mângîie lumea noastră. Sunt ferm convins că viaţa adevărată abia începe după naştere. Dar tu crezi?
 Viaţa este un joc pe care mulţi nu-l cunosc, dar încearcă să îl joace. Unii fiind cinstiţi, alţii doar trişînd. Fiecare dintre noi încă din burtica mamei îşi plănuieşte un viitor aşa cum îl vede şi şi-l închipuie el, doar că odată cu apariţia pe pămînt planurile şi visele ne sunt schimbate şi strivite. Trăgînd puţină atenţie la dialogul celor doi micuţi observăm la unul din ei are acea dorinţă arzătoare de a trăi şi de a creea lucruri minunate şi folositoare lui şi celor din jurul lui, doar că este împiedicat de aşa zisul fratele lui. Putem liber să facem o comparaţie între aceşti doi frăţiori:cel credincios fiind îngeraşul luminat, acel îngeraş care zi de zi ne veghează pasul, somnul şi tot ce facem, acel îngeraş care permanent ne însoţeşte la cele bune şi folositoare trupului, dar mai ales sufletului care este motorul existenţei noastre,pe cînd frăţiorul necredincios fiind ingerul întunecat, care ne obligă într-un fel să facem fapte rele,în unele cazuri chiar îngrozitoare şi să-l supărăm pe îngeraşul luminat. Aşa că daca dorim sa nu ne asemănăm cu fratele cel necredincios trebuie să fim atenţi şi cu luare aminte la cele bune şi folositoare şi numai cel ce crede cu adevărat în Dumnezeu poate să afirme dacă este sau nu viaţă după moarte….