† Nicolae
DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL TIMIŞOAREI
ŞI MITROPOLIT AL BANATULUI
Iubitului cler, cinului
monahal, dreptcredincioşilor creştini şi creştine har, milă şi pace de
la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos!
Cinstiţi credincioşi şi credincioase,
Sărbătoarea sfântă a Învierii
Domnului nostru Iisus Hristos, care întrece în măreţie toate celelalte
sărbători, îşi revarsă din nou, peste noi toţi şi peste întreaga
creaţie, razele de lumină, de har, de binecuvântare şi de speranţă
încălzindu-ne sufletul şi trupul şi ne ajută să înţelegem că moartea a
fost pe veci biruită, iar viaţa ne-a fost dăruită tuturor.
În noaptea tainică a Învierii
suntem chemaţi să ne apropiem, cu emoţie, cu frică şi cutremur, în
dangăt de clopote şi sunet de toacă, pentru a lua lumina sfântă şi
pentru a-L întâmpina „pe Soarele cel mai înainte de soare” aşa cum L-au
întâmpinat, „căutându-L ca pe o zi, mironosiţele femei”, venite dis de
dimineaţă la mormântul de viaţă făcător. Miile de credincioşi cu
lumânări aprinse rostesc, din adâncul sufletului, salutul pascal
„Hristos a Înviat”. Noaptea întunecoasă este inundată de lumină, umbra
tristă a morţii este înlăturată, „Răsăritul răsăriturilor stăpâneşte
întreg universul, strălucind cu neapropiata lumină a Învierii”. „Acum
toate s-au umplut de lumină – se aude din strana bisericii – şi cerul şi
pământul şi cele de dedesubt.” Aşadar Paştile pot fi numite pe bună
dreptate, „sărbătoarea luminii”, pentru că lumina a răsărit nouă prin
Hristos Domnul din întunericul mormântului. Astfel lumina face parte din
opera de mântuire a lumii, Hristos Domnul înviat din morţi devenind
„luminarea neamurilor” care „luminează pe tot omul care vine în lume” .
Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,
Învierea Domnului „a treia zi
după Scripturi”, este descrisă de toţi cei patru evanghelişti, care L-au
văzut pe Iisus înviat din morţi şi au devenit mărturisitori şi
propovăduitori ai acestei minuni. Relatările evanghelice sunt foarte
importante, întrucât provin de la martori direcţi ai minunii prin care a
fost biruită moartea şi viaţa a fost dăruită tuturor oamenilor. În
acest sens, Sfântul Apostol Petru, adresându-se mulţimilor adunate la
Ierusalim, cu prilejul sărbătorii Cincizecimii, când s-a pogorât Duhul
Sfânt peste Sfinţii Apostoli, spunea că „Dumnezeu a înviat pe acest
Iisus, Căruia noi toţi suntem martori” .
Spre pildă, Sfinţii
Evanghelişti Luca, Ioan şi Marcu relatează că „Maria Magdalena şi Ioana
şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele” , au venit la
Mormântul lui Iisus „în prima zi de după sâmbătă (Duminica), foarte de
dimineaţă”, „fiind încă întuneric”, au „văzut piatra ridicată de pe
mormânt” şi „intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus” . În timp ce
se întrebau nedumerite asupra celor întâmplate „iată doi bărbaţi au stat
înaintea lor, în veşminte strălucitoare”, care le-au întrebat: „Căutaţi
pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată
locul unde L-au pus” . Evangheliştii Luca şi Ioan mai subliniază un
aspect important şi anume că Apostolul Petru „şi celălalt ucenic pe
care-l iubea Iisus” (Apostolul Ioan) au alergat la mormânt, au intrat
înăuntru şi au văzut „giulgiurile puse jos…, iar mahrama, care fusese pe
capul Lui, nu era pusă împreună” . Cum au putut vedea cei doi ucenici
giulgiurile şi mahrama, „fiind încă întuneric”, s-au întrebat Părinţii
Bisericii, pentru ca tot ei să ne ofere răspunsul. Astfel, Sfântul
Grigorie al Nisei, în cunoscuta lucrare „Despre Învierea Domnului nostru
Iisus Hristos”, scrie că toţi cei ce l-au urmat pe Apostolul Petru în
acea noapte au crezut în Înviere, deoarece Mormântul lui Hristos se
umpluse de lumină care era şi vizibilă şi imaterială: „Toţi cei care
erau cu Petru – spune atât de frumos Sfântul Părinte – au văzut şi au
crezut, deoarece Mormântul era plin de Lumină. Deşi era noapte, au văzut
înăuntrul Mormântului în două chipuri; şi cu simţurile şi
duhovniceşte”. Existenţa acestei Lumini cereşti este susţinută şi de
către Sfântul Ioan Damaschin care spune explicit că Lumina ce a
strălucit în Mormântul lui Hristos, în acea noapte de Înviere, a fost
Lumina necreată a lui Dumnezeu Creatorul, Lumina taborică văzută de
Apostolii Petru, Iacov şi Ioan, la Schimbarea Domnului la Faţă. Această
„Lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată” pe Saul din Tars pe
drumul Damascului şi l-a transformat din prigonitor al creştinilor în
apostol al Domnului. Prin această strălucitoare şi Sfântă Lumină
sărbătoarea Paştilor devine un praznic al Luminii lui Dumnezeu, Cel în
Treime necreat şi preamărit, al Luminii care luminează sufletul şi
mintea noastră, ca să trăim în Lumină, să fim fii ai Luminii, să avem
Lumina Învierii Mântuitorului întru noi, pentru că El este chezăşia şi
izvorul mântuirii noastre.
Dreptmăritori creştini şi creştine,
După Răstignire şi Moarte,
Hristos Domnul s-a pogorât la iad ca să ducă celor adormiţi vestea
Învierii Sale şi să-i ridice pe toţi cei „căzuţi din veac”. El s-a
pogorât însă ca un Biruitor şi un Împărat în împărăţia întunecoasă a
morţii, ca să o lumineze cu Lumina Învierii Sale, să „calce cu moartea
pe moarte” şi, astfel să desfiinţeze propria noastră moarte. După
petrecerea a trei zile în iad, Iisus se întoarce în mormântul cel nou al
Golgotei, îmbrăcat întru slavă şi înveşmântat întru Lumina de o
negrăită măreţie şi strălucire. Trupul Său transfigurat devine o făclie
ce arde cu putere, străbate lespedea grea de piatră a Mormântului şi
Învierea Sa se realizează printr-o explozie de Lumină necreată, care
luminează toată făptura şi întreg universul.
Această lumină a Învierii se
revarsă neîncetat, de două mii de ani, în fiecare Sâmbătă a Paştilor
peste Sfântul Mormânt al Domnului din Ierusalim, când Dumnezeu îngăduie
să fie văzută nu numai de cei desăvârşiţi ci şi de cei nedesăvârşiţi, ba
chiar şi de către necredincioşi, cu scopul de a-i povăţui la mântuire.
Învierea Domnului este, prin urmare, o sărbătoare a Luminii, o minune
mai presus decât toate minunile, la care suntem chemaţi cu toţii, pentru
că împreună cu Hristos înviază şi renaşte întreaga umanitate. În sensul
acesta înţelegem cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate creştinilor
din Corint: „Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a
Învierii) celor adormiţi … Că precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos
toţi vor învia” .
Prin Învierea Sa, Hristos
Domnul ne cheamă, aşadar, la renaştere duhovnicească, la redobândirea
sfinţeniei şi a nevinovăţiei primite la Botez, la lumina pascală ce
urmează după vremea de întristare, de pocăinţă şi de post, de luptă cu
păcatul. Chemarea liturgică „Veniţi de luaţi lumină”, este un îndemn
pentru toţi creştinii de a deveni „fii ai luminii”, de a trăi în bucuria
învăţăturii Domnului nostru Iisus şi de a lupta împotriva tuturor
tendinţelor de respingere a adevărurilor evanghelice mântuitoare. Astăzi
se vorbeşte şi se scrie tot mai mult că societatea contemporană trece
printr-o stare profundă de criză spirituală care accentuează şi
favorizează îndepărtarea oamenilor de valorile religioase şi morale, ce
au devenit, cel puţin în unele părţi ale lumii, elemente pur opţionale.
Datorită acestei stări de fapt, teologii avertizează că există riscul de
a ajunge într-o societate dominată de neopăgânism, o societate ce
cultivă relativismul doctrinal de genul „toate religiile sunt bune”. De
aici şi până la întoarcerea în lumea întunecată a superstiţiilor, a
practicilor oculte şi a curentelor pseudo-ştiinţifice, drumul nu este
foarte lung. De aceea, în calitate de creştini, avem misiunea de a nu
uita că prin Învierea Fiului lui Dumnezeu am fost eliberaţi pentru
totdeauna din legăturile păcatului, ale întunericului şi ale morţii,
Paştile sfinte fiind piatra de temelie a credinţei noastre, sărbătoarea
adevărului şi a luminii necreate care străluceşte în veci peste tot
universul şi peste toate fiinţele, mai mult decât soarele, luna şi
stelele.
Cu aceste gânduri şi simţăminte
vă îndemn pe toţi, „să ne curăţim simţurile”, să alungăm din mintea şi
din sufletul nostru întunericul răutăţii, al egoismului şi al plăcerilor
deşarte, pentru a deveni fii ai Luminii, să credem din tot sufletul şi
din tot cugetul nostru în Hristos Domnul înviat din morţi, ca început al
învierii noastre, pentru că, aşa cum scria un Sfânt Părinte al
Bisericii, „El este iertarea, El este Paştile nostru, Paştile mântuirii
noastre, El este viaţa, învierea, lumina şi mântuirea noastră!”.
Dorindu-Vă tuturor sărbători
binecuvântate cu pace, sănătate şi întru toate bună sporire, Vă întâmpin
ca sfintele femei mironosiţe pe Sfinţii Apostoli cu salutul creştinesc:
„Hristos a Înviat!”.
Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor,
† Nicolae
Arhiepiscop şi Mitropolit
