Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini şi creştine har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos!
„ Vă binevestesc vouă bucurie
mare, care va fi pentru tot poporul, că vi s-a născut azi Mântuitor,
Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 10-11).
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Bunul Dumnezeu, de la Care vine „toată
darea cea bună şi tot darul desăvârşit”, ne-a învrednicit să prăznuim
împreună, cu bucurie şi cuget curat, Naşterea Domnului nostru Iisus
Hristos, prin care „a răsărit lumii lumina cunoştinţei”.
Aceste zile de praznic
binecuvântat, luminate de razele stelei minunate, care i-a condus pe
magii de la răsărit până la leagănul Pruncului Iisus, înmiresmate de
frumuseţea negrăită a cântărilor din rânduiala sfintelor slujbe şi
împodobite de armonia inegalabilelor noastre colinde, ne îndeamnă pe
toţi să ne deschidem sufletul ca să strălucească în el lumina
cunoştinţei de Dumnezeu şi să înţelegem că, prin Naşterea Domnului, ni
s-a deschis calea mântuirii.
În noaptea sfântă a
Crăciunului, cerul s-a unit cu pământul, îngerii au vestit păstorilor
din Betleem că „s-a născut azi Mântuitorul” şi Fiul lui Dumnezeu,
„întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria”.
Aceasta este cu adevărat marea
taină „a dreptei credinţe”, scrie Sfântul Apostol Pavel: „Dumnezeu s-a
arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a
propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, …” (I Timotei 3, 16).
Dumnezeu Atotţiitorul, Dumnezeu Atotputernicul, cel veşnic şi fără de
sfârşit, cel nevăzut şi necuprins, se lasă cuprins şi văzut în chip de
om, şi la „plinirea vremii” se face întru toate asemenea nouă, afară de
păcat. Tâlcuind această taină mai presus de înţelegerea noastră, Sfântul
Grigorie Teologul spune că, prin întrupare, „Fiul lui Dumnezeu a rămas
ceea ce era (adică Dumnezeu) şi s-a făcut ceea ce nu era (adică om)”,
fiind acum Dumnezeu-om.
Dreptmăritori creştini şi creştine,
Planul cel din veci al lui
Dumnezeu, de mântuire a lumii, se descoperă în Sfintele Scripturi, încă
de la creaţie. Cărţile sfinte ale Vechiului Testament au pregătit
omenirea sute şi mii de ani pentru întruparea Mântuitorului, Care să-l
salveze pe om din robia păcatului şi a morţii şi să-l repună în
demnitatea de făptură a lui Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Atanasie
cel Mare scrie aşa de frumos că „Fiul lui Dumnezeu s-a înomenit, ca pe
om să-L îndumnezeiască”, adică să-l repună în calitatea de fiu al lui
Dumnezeu prin har.
Opera de pregătire a lumii şi
de mântuire s-a împlinit astăzi, când Fiul lui Dumnezeu se naşte din
Sfânta Fecioară Maria, în Betleemul Iudeii. De aceea, putem exclama şi
noi, împreună cu Sfântul Apostol Pavel că, „la plinirea vremii, Dumnezeu
a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de
sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni 4, 4-5).
Momentul întrupării
Mântuitorului a produs o stare de bucurie nemaiîntâlnită vreodată.
„Cerul şi pământul în cântări răsună / Îngerii şi oamenii cântă
împreună: Hristos se naşte, Domnul coboară / Îngerii cântă / Magii îl
adoră /”, se aude în aceste zile de binecuvântată sărbătoare, când toată
suflarea creştinească vesteşte prin străvechile colinde „că s-a născut
Domn frumos / Numele Lui e Hristos”. „Mărire întru cei de sus lui
Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” psalmodiau îngerii
în noaptea sfântă a Naşterii Domnului. Păstorii din Betleem şi
împrejurimi, după ce s-au închinat în faţa ieslei Naşterii, au vestit
tuturor „cuvântul lor despre acest Copil” (Luca 2, 14 şi 17), magii
veniţi din Răsărit cu daruri scumpe, ca reprezentanţi ai tuturor
popoarelor dornice de mântuire, „s-au bucurat cu bucurie foarte mare”
(Matei 2, 10).
Bătrânul şi dreptul Simeon,
care de mulţi ani aştepta „mângîierea lui Israel” (Luca 2, 25), a fost
răsplătit cu cinstea de a-L ţine în braţe pe Pruncul Iisus şi de a vesti
lumii „mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor
popoarelor”, iar proorociţa Ana, „în vârstă de optzeci şi patru de ani
şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în
rugăciuni, vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuirea în
Ierusalim” (Luca 2, 30-31 şi 37-38). Aşa a început inegalabila operă de
propovăduire a învăţăturii despre mântuire către toţi oamenii,
înfăptuită de apostolii şi ucenicii Domnului, până la marginile
pământului. Mesajul mântuitor este subliniat în chip minunat de către
Sfântul Apostol Pavel, care scria ucenicului său Timotei: „El ne-a
mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci
după a Sa hotărâre şi după harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai
înainte de începutul veacurilor, iar acum s-a dat pe faţă prin arătarea
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea şi a adus
la lumină viaţa şi nemurirea prin Evanghelie” (Timotei 1, 9-10)
Dragi fraţi şi surori în Hristos Domnul,
Sfânta „arătare a
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la plinirea vremii”, o sărbătorim cu
toţii în aceste zile binecuvântate, aşa cum prevestea înainte cu multe
secole Psalmistul (Psalmul 71, 10-11). Sărbătoarea Naşterii Domnului
nostru Iisus Hristos sau a Crăciunului ne cheamă la mântuirea
sufletului, la bucurie şi la pace, la smerenie, la puritate sufletească
şi la dragoste faţă de Dumnezeu, la alinarea suferinţelor, lipsurilor şi
a nevoilor semenilor noştri. Şi astăzi, ca şi acum două mii de ani,
mulţi oropsiţi îşi trăiesc viaţa de pe o zi pe alta, căutând un loc
pentru adăpost şi o bucată de pâine. Dacă Dumnezeu, din dragoste faţă de
noi, S-a smerit pe sine şi a luat chip de rob, spre a ne readuce la
starea paradisiacă pierdută prin păcat, se cuvine ca şi noi să-I arătăm,
prin viaţa, credinţa şi faptele noastre, că suntem vrednici de iubirea
Sa şi că, în sufletul nostru, arde candela nădejdii, a rugăciunii
curate, a dragostei şi milei faţă de suferinzi şi flămânzi, de tinerii
fără serviciu, de orfani şi de văduve, de vârstnicii singuri şi de
bolnavi, dărâmând barierele indiferentismului, ale egoismului şi
mândriei, ajutând „pe cei cu duhul umilit şi îmbrăţişând pe cei cu inima
frântă” (Isaia 57, 15). Procedând aşa, sărbătoarea sfântă a Crăciunului
nu se reduce la petreceri şi mese îmbelşugate, la purtarea unor haine
scumpe, la împodobirea caselor şi a localităţilor, la întâlnirea cu
familia şi cu prietenii, ci devine o sărbătoare a sufletului care-L
caută pe Dumnezeu. Astfel ea pune un început al mântuirii şi al bucuriei
veşnice la care ne cheamă Biserica: „Veniţi să ne bucurăm în Domnul,
propovăduind taina ce ne stă în faţă. De acum, zidul cel despărţitor
cade, sabia de foc se îndepărtează, heruvimul nu mai stă de pază la
pomul vieţii, iar noi suntem părtaşi ai dulceţei celei din rai, de la
care prin neascultare ne-am îndepărtat” (Vecernia Naşterii Domnului).
Cu aceste gânduri şi
simţăminte vă urez fiecăruia sărbători binecuvântate şi rog pe Pruncul
minunat născut în Peştera Betleemului să reverse peste noi toţi, belşug
de daruri duhovniceşti, sănătate, pace şi întru toate bună sporire.
† Nicolae
Arhiepiscop şi Mitropolit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu