In duminica de astazi, numita Duminica
Rusaliilor (Duminica Mare) sau Duminica Cincizecimii, praznuim minunea
Pogorarii Duhului Sfant peste Apostolii Domnului si, de asemenea, ziua
intemeierii Bisericii crestine in lume.
Inainte de inaltarea Sa la cer,
Mantuitorul a poruncit ucenicilor Sai sa nu se desparta de Ierusalim, ci
sa astepte implinirea fagaduintei Tatalui ceresc, adica primirea
Duhului Sfant. Si li s-a spus ca atunci vor fi imbracati cu putere de
sus, vor fi luminati si intariti sa predice Evanghelia in toata lumea,
sa invete toate neamurile si sa le boteze in numele Tatalui si al Fiului
si al Sfantului Duh si astfel sa-I fie martori pana la marginea
pamantului (Fapte 1, 8) si pana la sfarsitul veacului.
Fagaduinta s-a implinit in Duminica
Cincizecimii, cand, intr-adevar, S-a coborat Duhul Sfant peste Sfintii
Apostoli "ca o suflare" de vant, sub chipul limbilor "ca de foc", si a
revarsat in ei o putere noua, necunoscuta lumii pana atunci, care a
facut din pescarii simpli si fricosi, de pana atunci, cei mai devotati
Apostoli si cei mai neinfricati misionari, cum n-a mai avut lumea
niciodata.
Impotriva tuturor vitregiilor lumii si
impotriva tuturor pacatelor ei indatinate, Sfintii Apostoli au izbutit
sa resadeasca in inimile oamenilor cea mai curata si cea mai luminoasa
invatatura - Evanghelia dragostei si a pacii - si sa produca, cu cele
mai simple mijloace, cea mai mare revolutie morala si religioasa
cunoscuta in istoria lumii prin raspandirea crestinismului. Din aceste
pricini, Rusaliile au fost, sunt si raman un mare semn de intrebare
pentru toti carturarii lumii, o problema grea pentru toate mintile care
bolesc de necredinta si o mare imbarbatare pentru toti predicatorii
Sfintei Evanghelii.
Atunci, pentru prima data in istoria
lumii, S-a aratat cu putere, in public, Sfantul Duh - Duhul Adevarului,
pe Care lumea, prin simturile, prin puterile si prin luminile ei, nu-L
poate primi, deoarece nu-L vede si nu-L cunoaste, pentru ca nu stie de
unde vine si unde merge (Ioan 3, 8), cum spune insusi Mantuitorul
Hristos.
In Simbolul credintei noastre crestine
noi marturisim despre Sfantul Duh ca El este "Domnul de-viata-Facatorul,
Care din Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este
inchinat si marit, Care a grait prin prooroci". El este vesnic. Deci,
este fara inceput si fara sfarsit, deofiinta cu Tatal si cu Fiul. El are
in Sine toate atributele dumnezeirii si este prezent si activ in toate
lucrarile indreptate spre lume ale Sfintei Treimi.
El ia parte cu Tatal si cu Fiul la cele doua creatii:
1. La Facerea lumii "Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor" (Facere 1, 2);
2. La refacerea spirituala a lumii -
savarsita prin intruparea Mantuitorului - Sfantul Duh lucreaza la
renasterea si sfintirea omului si a lumii.
El este Mangaietorul, Duhul Adevarului, Izvorul harului si Vistierul bunatatilor.
De-a lungul istoriei zbuciumate a
Vechiului Testament Duhul Sfant a grait prin Prooroci, pregatind
omenirea pentru venirea Mantuitorului in lume. Noul Testament adevereste
ca Sfantul Duh este mereu prezent in viata pamanteasca a Mantuitorului.
Astfel, cand Iisus Hristos se intrupeaza, Duhul Sfant ii este
premergator -la Buna Vestire a Fecioarei. Cand Domnul Hristos se
boteaza, Duhul ii este marturisitor.
Cand Iisus Domnul invata pe oameni si
savarseste minuni, Duhul Sfant il insoteste. Dupa inviere si mai ales
dupa inaltare, Duhul Sfant ii este urmas, continuand in lume lucrarea de
luminare, de sfintire si de indumnezeire a oamenilor.
Pentru ca El lucreaza nedespartit de
Tatal si de Fiul este numit si Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos,
Duhul Domnului, Domnul insusi, Duhul infierii si Duhul libertatii. El
inspira pe Profeti, intareste pe Apostoli, hirotoneste preotii
Bisericii, lumineaza si calauzeste pe pastorii si invatatorii nostri
sufletesti.
Duhul Sfant ne renaste prin Taina
Sfantului Botez; prin El devenim, din oameni trupesti, oameni
duhovnicesti. Prin El, Care este Duhul infierii, devenim fiii lui
Dumnezeu prin har. Prin Sfantul Duh ne iarta Dumnezeu pacatele cand ne
marturisim. Prin Sfantul Duh painea si vinul din Sfantul Potir devin
Trupul si Sangele Mantuitorului nostru, cu care ne impartasim. Prin
Sfantul Duh, trupurile noastre impreuna cu sufletele devin biserici ale
Dumnezeului Celui viu. El mangaie, lumineaza, inspira, invata,
insufleteste, intareste si sfinteste pe toti credinciosii. El este Sfant
si sfinteste viata noastra prin cele sapte Sfinte Taine. El este
atotintelept si bun si ne calauzeste viata prin cele Sapte daruri ale
Sale, care sunt: intelepciunea, intelegerea, sfatul, puterea,
cunostinta, evlavia si frica de Dumnezeu (Isaia 11, 1).
Prin lucrarea tainica a Duhului Sfant,
oamenii lumii acesteia, barbati, femei si copii, atat de diferiti ca
neam, ca rasa si ca stare sociala, pot deveni o comuniune sfanta. Pot
deveni madularele Sfintei Biserici, care este Trupul tainic al
Mantuitorului Hristos, unit prin legatura dragostei, a pacii si a
sfinteniei.
Duhul Sfant are in viata Bisericii un
rol asemanator cu acela al sufletului in organizarea vietii noastre
omenesti. Dupa cum sufletul da viata si miscare tuturor madularelor, tot
asa Duhul Sfant da viata si miscare, spre binele tuturor, madularelor
Sfintei Biserici, care suntem noi, crestinii.
Si, dupa cum sufletul vede prin ochi,
aude prin urechi, vorbeste prin intermediul limbii si este prezent in
toate madularele trupului impartasindu-le viata si acordandu-le tuturor
simtirilor ceea ce li se cuvine, tot asa si Duhul Sfant prin Sfinti face
minuni: prin unii invata adevarul, prin altii sporeste stiinta, prin
unii ocroteste bunele traditii, prin altii pastreaza buna cuviinta si
cinstea in familii, prin altii stinge vrajba dintre oameni si-i impaca.
Unii au o harisma, altii alta, insa toti se straduiesc sa duca aceeasi
viata buna si sa aiba aceeasi simtire curata, pentru ca toti se lasa
calauziti de puterea si de lucrarea binefacatoare a Sfantului Duh.
Nenumarate si nemasurate sunt darurile,
puterile si influentele Sfantului Duh asupra lumii intregi si asupra
fiecarui suflet in parte. Toate aceste generoase revarsari de
dumnezeiasca dragoste se ofera in dar tuturor oamenilor si indeosebi
crestinilor, care prin Taina Sfantului Botez s-au inscris in familia
sfanta a fiilor lui Dumnezeu. Duhul Sfant, desi este prezent in viata
noastra pretutindeni si in orice vreme, El nu se face simtit noua decat
daca il vrem, il chemam, il dorim. Daca nu vrem si nu dorim ajutorul
Lui, El nu ne face sila.
Stiut este ca prin Taina Sfantului Botez
si prin Taina Sfintei Mirungeri am primit fiecare, in pruncia noastra,
simtul de orientare spre bine, am primit voia libera indreptata spre
implinirea poruncilor dumnezeiesti. Daca in vremea incercarilor si a
ispitelor ascultam de acest indemn launtric spre bine, care este glasul
launtric al Sfantului Duh, si facem binele, nu raul, ferice de noi.
Daca insa nu ascultam indemnul Lui spre
bine, ne impotrivim acestui gingas indemn si, in loc de bine, alegem
raul, vom avea de suferit.
Chemandu-L in ajutor, mai ales in vremea
ispitelor si a necazurilor, conlucrand cu El si ostenindu-ne spre bine,
vor incolti si vor creste in noi roadele Sfantului Duh, care sunt:
dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de
bine, credinta, blandetea, infranarea (poftelor), curatia (trupeasca si
sufleteasca) (Galateni 5, 22). Dar daca, in loc de bine, alegem raul,
Duhul Sfant se va departa de la noi si in locul Lui va pune stapanire pe
sufletul nostru duhul celui rau, care poarta cu sine boldul pacatului
si al mortii si intarata in noi poftele urate ale trupului, care amarasc
viata si ne despart de Dumnezeu.
Aceste pofte sunt: necuratia, desfraul,
inversunarea, fermecatoriile, vrajbele, certurile, invidia, mania,
dezbinarile, uciderile, betiile, ospetele cele necuviincioase si altele
asemenea acestora, bine stiind, cum spune Sfantul Apostol Pavel, ca "cei
ce fac unele ca acestea, nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu"
(Galateni 5, 19-21).
Noi toti avem nevoie de Dumnezeu si de
imparatia Lui, chiar daca uneori, de-a lungul vietii noastre, nu ne dam
seama de aceasta. Imparatia lui Dumnezeu - cum o defineste Sfantul
Apostol Pavel - inseamna pe scurt: "Dreptate si pace si bucurie in Duhul
Sfant"(Romani 14, 17). Aceste roade - dreptatea, pacea si bucuria intru
Duhul Sfant -, ca si celelalte roade ale Duhului de care am mai
amintit, trebuie sa stapaneasca totdeauna sufletele si inimile noastre
si sa se reverse din suflet in viata din jurul nostru prin ganduri, prin
cuvinte si prin toate faptele noastre zilnice.
Calea catre aceasta imparatie este
lunga, ea incepe de aici de pe pamant si continua sus, in ceruri. Si, ca
orice calatorie, nu este lipsita de surprize si primejdii. Este greu sa
mergem singuri pe aceasta cale, caci putem slabi sau ne putem rataci.
Avem nevoie de o calauza sigura, de indrumare temeinica, de imbarbatare
si ajutor pe aceasta cale spre imparatia lui Dumnezeu. Din mila lui
Dumnezeu, avem o asemenea calauza sigura si incercata, o institutie
sfanta, straveche si puternica, intemeiata pe Jertfa Mantuitorului, pe
marturisirea Apostolilor, pe sangele martirilor, pe experienta si
invataturile bogate ale Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii.
Aceasta venerabila calauza este Sfanta Biserica dreptmaritoare,
inzestrata cu Sfintele ei Taine si cu toate bogatiile si harurile
Sfantului Duh, de la intemeierea careia praznuim astazi aproape doua
milenii. Sa ne folosim cu smerenie de puterile si de luminile ei! Sa
cerem, sa primim si sa ne folosim cu dragoste de influentele ei
binefacatoate, pentru curatirea noastra de pacate, pentru luminarea si
innoirea noastra, pentru ocrotirea si imbarbatarea noastra pe calea
vietii cinstite, curate si pasnice, pe calea mantuirii noastre, supunand
voia noastra cea patimasa voii lui Dumnezeu si incepand toate
rugaciunile noastre cu chemarea in ajutor a Sfantului Duh, Mangaietorul,
Care este imparatul ceresc - Duhul Adevarului si Sfintitorul vietii
noastre -, si sa ne rugam, zicand: "imparate ceresc, Mangaietorule,
Duhul Adevarului, Carepretutindenea esti si toate le plinesti, Vistierul
bunatatilor si Datatorule-de-viata, vino si Te salasluieste intru noi
si ne curatestepe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule,
sufletele noastre". Amin
Parintele Sofian Boghiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu