Ispita insoteste fiecare fapta buna

Datori suntem a avea grija unii de altii, in duh de dragoste, spre mantuire, precum ne indeamna Sfantul Apostol Pavel, zicand: "De va cadea un om in vreo greseala, voi, cei duhovnicesti, indreptati-l pe unul ca acesta cu duhul blandetii, luand seama la tine insuti, ca sa nu cazi si tu in ispita" (Galateni 6, 1). Dar, totodata, precum ni se spune, suntem datori a lua aminte la noi insine, ca nu cumva, ajutandu-l pe altul, sa cadem in ispita.

Ispita insoteste fiecare fapta buna

Invatand spre mantuire si savarsind fapte bune, crestinul se face izvor de intelepciune pentru cei din jurul sau, putand fi asemanat cu "lumina lumii" si "sarea pamantului", despre care vorbeste Mantuitorul, zicand: "Voi sunteti sarea pamantului; daca sarea se va strica, cu ce se va sara? De nimic nu mai e buna, decat sa fie aruncata afara si calcata in picioare de oameni. Voi sunteti lumina lumii; nu poate o cetate aflata pe varf de munte sa se ascunda. Nici nu aprind faclie si o pun sub obroc, ci in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa" (Matei 5, 13-15).

Sfantul Ioan Carpatiul, in cuvintele sale isihaste, spune: "Uneori, cel ce invata e dat spre necinstire si rabda ispite pentru cei ce se folosesc duhovniceste de el."

Crestinii sunt luptati mai mult de diavol, pentru a nu mai fi model si a nu mai invata pe ceilalti sa cinsteasca pe Dumnezeu. Invatand, fie prin cuvant, fie prin fapte, viata acestora este lumina care arata pacatele lumii si dreapta-slavire de Dumnezeu: "Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri" (Matei 5, 16).

Aproape de fiecare data cand il invatam sau il ajutam pe aproapele, diavolul ne pune in cale ispite. Diavolul urmareste orice fapta buna si o insoteste cu o ispita pentru a-l face pe crestin sa nu mai invete de bine si sa nu mai faca bine aproapelui sau. Pentru aceasta, trebuie sa ave o dragoste curata si statornica pentru a nu fi cuprinsi de parere de rau, la intalnirea cu ispita de dupa o fapta buna.

De fiecare data cand rostim Psalmul 50, ii spunem lui Dumnezeu: "Invata-voi pe cei faradelege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce" (Psalmul 50, 14). Astfel, suntem datori sa-i invatam pe cei langa noi, cu smerenie si cu dragoste, iar nu sa ii lasam in pacatele lor, ascunzandu-ne intr-un soi de smerenie egoista sau fricoasa.

Sa nu-l invatam insa pe cel patimas chiar in momentul in care acesta e cuprins de patima, caci nu ne va asculta, ci mai mult vom spori caderea. Sa ne rugam atunci pentru el, in taina, asteptand un alt moment prielnic pentru a vorbi cu el.

Daca vrem sa ii ajutam pe cei de langa noi, trebuie ca mai intai noi sa fim statornici in dreapta credinta, in smerenie si in frica lui Dumnezeu. Preotii care savarsesc molitfele de alungare a demonilor patimesc mari ispite, nu atat pentru ca au slabiciuni, cat pentru faptul ca diavolul ii uraste de moarte. Tot asa, diavolul ii uraste pe toti facatorii de bine.

Cand nu suntem intariti duhovniceste, ori ii invatam pe ceilalti din mandrie, iar nu din dragoste curata, ne lipsim de ajutorul lui Dumnezeu si ajungem batjocura diavolilor. Sfanta Scriptura de spune despre fiii lui Scheva, care vroiau sa scoata demonii, in numele lui Iisus, fara insa a-I urma Acestuia: "Si au incercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scotand demoni, sa cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicand: Va jur pe Iisus, pe Care-l propovaduieste Pavel! Iar cei care faceau aceasta erau cei sapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu. Si, raspunzand, duhul cel rau le-a zis: Pe Iisus Il cunosc, il stiu si pe Pavel, dar voi cine sunteti? Si, sarind asupra lor omul in care era duhul cel rau si biruindu-i, s-a intaratat asupra lor, incat ei au fugit goi si raniti din casa aceea" (Fapte 19, 13-16).

Parintele Cleopa ne indemna sa avem grija pe cine trecem pe pomelnice, sa nu fie oameni uratori de Dumnezeu, batjocoritori de cele sfinte, inselati de invataturi straine etc, deoarece diavolii care ii tin pe aceia robi vor veni asupra noastra, sa ne razboiasca. Un alt parinte deosebit spunea, mai in gluma, dar in serios: "Cand treci pe pomelnic oameni hulitori de Dumnezeu, diavolii care il tin pe aceia vin la tine, suparati, pentru ca incerci sa le iei clientii."

Faptele bune sunt urmate de ispite, dar…

"Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorati toata ziua, socotiti am fost ca niste oi de junghiere." Dar, in toate acestea, suntem mai mult decat biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Caci sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici inaltimea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea intru Hristos Iisus, Domnul nostru" (Romani 8, 35-39).