Yoga si isihasmul

Conceptul de "sfintenie moderna", este prezent in mintea multora dintre contemporanii nostri. S-a ajuns ca aspiratiile spirituale ale omului sa fie transformate intr-o "aventura" psihologica, care nu are, practic, nimic in comun cu reinnoirea spirituala in sensul crestin.

Sunt tineri care practica yoga, pe motiv ca pot descoperi in aceste practici valori ignorate sau necunoscute de noi, modalitati de a trai, pe care noi nu le credem posibile. Se incerca prin aceasta inlaturarea valorilor care au avut si au o circulatie universala. Daca vorbim de o criza, ea nu se caracterizeaza prin rasturnarea valorilor, nu atat prin faptul ca valorile nu mai fac parte din insasi existenta noastra, ci mai curand prin inexistenta vastelor valori care sa ordoneze, sa centreze intreaga activitate a omului in familie, in societate, in omenire.

Cererea de un asa-numit "supliment" de religie orientala a devenit astazi o moda in Occident cat si la noi.

Anumiti teologi, istorici si fenomenologi ai religiilor incearca sa acrediteze ideea ca intre rugaciunea inimii si yoga, ar exista multe convergente.

Astfel, constatam o directie care cerceteaza acest fenomen mai mult din punct de vedere istoric. Anumiti  cercetatori, sustin ca legaturile dintre spiritualitatea budista si cea elenista si timpuriu crestina ar fi condus la o infuzie de diferite elemente ale celei budiste in spiritualitatea Bisericii rasaritene. In acest sens, se aminteste de faptul ca Panten, care intemeiase in anul 180 d.Hs. renumita scoala teologica din Alexandria, a ajuns pana in India din motive misionare, (dupa cum relateaza Eusebiu).  Pe de alta parte, se aminteste ca si Clement din Alexandria consemneaza numele unui anume Buda, pe care ei il venereaza ca pe un Dumnezeu pentru marea sa virtute.

O alta directie de cercetare, inrudita de altfel cu prima, este cea fenomenologica, care ar dori sa accentueze tot mai mult asa-numitele convergente intre cele doua spiritualitati, mai precis cu privire la calea mistica spre desavarsirea omului.

Trebuie spus ca la inceputurile sale, meditatia Yoga avea un scop exclusiv religios. In prezent, aceasta tehnica de meditatie se practica si in afara cadrului religios, ca metoda de psiho-igiena, psiho-terapie, de "largire" pana la universalizare a constiintei ratiunii. Finalitatea nu mai este experienta religioasa. Prin urmare, ea nu are, in aceasta situatie, nimic comun cu "rugaciunea inimii".

"Rugaciunea inimii" reprezinta exclusiv o cale de rugaciune catre Iisus Hristos si, de aceea, este intotdeauna inspirata dintr-un anumit continut al credintei. Aceasta rugaciune - spre deosebire de meditatia Yoga - este practicata in interiorul Bisericii si are ca fundament harul lui Hristos.

Rugaciunea lui Iisus nu reprezinta, asa cum s-ar parea, o tehnica individualista, ci ea isi are izvorul in Tainele Bisericii. Aceasta "rugaciune a inimii" nu-l izoleaza pe credincios, asa cum se intampla in Yoga, chiar daca ea necesita liniste si singuratate; sub aspect spiritual, ea nu-l separa pe acesta de lume. Dimpotriva, ea impinge pe mistic spre izvorul Sfintelor Taine, spre "inima" Bisericii.

Exista o mare deosebire intre cele doua cai mistice. Daca pe treptele superioare ale tehnicii yoga, virtutile morale nu mai joaca nici un rol, prin urmare nu mai sunt cultivate si dezvoltate mai departe, in mistica crestina rasariteana aceasta relatie este tocmai inversa. Inseamna ca extazul mistic ramane  totdeauna subordonat desavarsirii morale.

Daca pozitia corpului joaca un rol la fel de insemnat si in rugaciunea lui Iisus, asa dupa cum ne confirma "maestrii" spirituali rasariteni: "Aseaza-te pe un scaun mic, intr-un loc linistit, retras, pe jumatate intuneric; aduna-ti mintea, coboar-o din cap in inima si tine-o acolo apoi, apleaca-ti capul putin spre piept, incordeaza putin muschii pieptului, gatului si umerilor, si spune frecvent, cu rabdare, cu atentie si c traire din inima: Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !", finalitatea este cu totul alta.

Misticul ortodox nu se interiorizeaza pentru a renunta la constiinta propriului eu, ci pentru a-L descoperi in interiorul sau pe Iisus Hristos pe care L-a primit deja prin taine.

Daca intalnim o asemanare si in ceea ce priveste aceasta "infranare" sau "dominare" a respiratiei, nu trebuie sa ne lasam indusi in eroare. Respiratia reprezinta, pentru yoghin, un pas mai departe spre asa-numita "suspendare" sau "oprire" a gandirii, a oricaror senzatii si perceptii prin "cosmicizarea" constiintei. In crestinism este vorba de o retinere sau oprire a respiratiei in fata lui Dumnezeu, niciodata de un fel de "a nu mai respira" in Dumnezeu, de a nu mai trai dupa invatatura Sa si in comuniune cu El. 

In concluzie, spiritualitatea ortodoxa cere nu distrugerea naturii umane ci transfigurarea ei. Insa transfigurarea nu poate fi atinsa decat prin trairea in Hristos, cu Hristos si pentru Hristos. Acesta este scopul rugaciunii inimii. Numele lui Iisus il transform ape mistic in "locul" prezentei lui Dumnezeu, il face sa nu  se piarda in acel "Nimic" absolut. Experienta ce i-a fost daruita Sfantului Apostol Pavel poate fi inteleasa mult mai bine in lumina acestei "rugaciuni a inimii": "Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine" (Galateni 2, 20).