Misterul Sfintelor Paşti

În Apocalipsa sa, Sfântul Ioan îl descrie pe Hristos ca “Milelul junghiat de la întemeierea lumii” (13:8). Este una din multele afirmaţii interesante din cartea de imagini şi minuni. Oricum, descrierea lui Hristos are multe de spus despre misterul Paştelui (Învierea lui Hristos).

Pentru început, este clar că Paştele este mai mult decât un eveniment istoric. Sigur include moartea istorică, înmormântarea şi învierea lui Hristos. Dar afirmaţii ca aceea a Sfântului Ioan duc la faptul că Sfintele Paşti sunt şi un eveniment în care ceea ce este în afara timpului se intersectează cu timpul.  Din acest motiv celebrarea Sfintelor Paşti nu este niciodată pur şi simplu o celebrare a ceva care s–a întâmplat cu mult timp în urmă. Evenimentul care s–a întâmplat cu mult timp în urmă este şi evenimentul care s–a întâmplat înainte de a fi creaţia şi evenimentul care va fi culminarea a tot ceea ce ela Sfârşit.

Aceasta este chiar baza înţelegerii creştine ortodoxe a vieţii a Bisericii. Paştile lui Hristos este chiar viaţa noastră. Este prezent la noi în orice moment al vieţii noastre şi este sursa vieţii noastre şi adevărul existenţei noastre. Credem că special când Biserica adună pe toţi la închinare, suntem în Sfintele Paşti ale lui Hristos. Raiul şi pământul se întâlnesc şi suntem uniţi cu Dumnezeu în sărbătoarea Trupului şi Sângelui Său. Raiul şi pământul se întâlnesc; prezentul, trecutul şi viitorul se întâlnesc cu ceea ce este dincolo de timp. Creatul întâlneşte Necreatul.

În cadrul Paştilor lui Hristos este sensul şi împlinirea tuturor lucrurilor. Mulţi dintre creştinii moderni s–au căsătorit cu vederea lineară a lumii seculare. Într–un astfel de contest, Paştile încep să se estompeze într–un memorial al trecutului, sau, mai chiar mai rău, încă un eveniment cultural anual.

Bineînţeles, este imposibil pentru un astfel de festival să aibă un context cultural – fiinţele umane produc cultură. Oricum, ar trebui să înţelegem că nu cultura este cea care dă sens Paştilui – ci Sfintele Paşti care dau sens unei culturii.

La sfârşitul tuturor lucrurilor, acolo este Paştile. Totul şi toată lumea va găsi înţelesul acestuia acolo – care se potriveşte de când Paştile a fost înaintea tuturor lucrurilor.