Invidia se manifesta prin bucuria de raul altuia si prin intristarea de binele aceluia. Firesc ar fi "sa te bucuri cu cel ce se bucura si sa plangi cu cel ce plange "(Romani 12, 15). Invidia este actiunea indreptata impotriva posesiei altora si, cu cat aproapele poseda mai mult, cu atat aceasta patima creste si da nastere la ura, manie si crima.Sfantul Tihon din Zadonsk spune "ca cel mandru, voind sa se inalte deasupra celorlalti, nu poate rabda sa fie cineva la aceeasi masura cu sine sau chiar mai sporit si, ca atare, este nemultumit de inaltarea aceluia; iar cel smerit nu poate pizmui, fiindca isi vede si isi recunoaste neputinta, iar pe ceilalti ii socoteste mai vrednici decat el insusi . Drept aceea nici nu este nemultumit pentru darurile lor". Cel smerit are mintea purificata si apreciaza nu numai meritele sale, ci le recunoaste si pe cele ale aproapelui.
O alta cale recomandata de Sfantul Tihon, este aceea de a considera bunurile din aceasta lume ca fiind vremelnice: "Sa credem, fara a ne indoi de fel, ca in lumea aceasta nu este nici un lucru mare si vrednic de minunare si nu este adevarata fericirea afara de cea vesnica si cereasca. Iar de vom cugeta asa, invidia va slabi si va ramane nelucratoare".
Trebuie sa vedem toate cate are semenul nostru ca pe niste daruri ale lui Dumnezeu.
Sfantul Grigorie Teologul marturiseste ca invidia este cel mai nedrept si cel mai drept pacat. Este nedrept pentru ca ataca pe cei nevinovati si drept pentru ca ataca si pe cei care o poseda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu