Sfantul Mucenic Teodor Tiron, Sfantul colivei

Sfantul Teodor Tiron, cinstit de Biserica Ortodoxa in ziua de 17 februarie, a dobandit cununa muceniceasca in anul 306, in timpul persecutiei pornite impotriva crestinilor de catre imparatii Maximian si Maximus.

Imediat dupa ce Teodor a intrat in armata romana, si izbucnind in orasul Amasia persecutia contra crestinilor, acesta nu a dorit sa ascunda faptul ca este crestin. Pentru acest motiv, a fost inchis in temnita, fiind lasat sa moara din lipsa apei si a hranei.

Mantuitorul, insa, i S-a aratat Sfantului Teodor in temnita, zicandu-i: "Nu te teme, Teodore, caci Eu sunt cu tine; de hrana cea trupeasca si de bautura cea pamanteasca de acum nici sa nu te mai atingi, caci cu Mine vei fi in imparatia Mea cea cereasca si vesnica". Tot acum, i s-au aratat sfantului multi ingeri, astfel incat, ostasii care pazeau temnita, s-au umplut de spaima.

Dupa aceasta, Sfantul Teodor a trecut la Domnul, fiind aruncat in foc.

Sinaxarul aminteste de o minune a Sfantului Teodor, petrecuta in vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363),  cand acesta dorind sa-i batjocoreasca pe crestini, a dat ordin guvernatorului orasului Constantinopol sa stropeasca toate proviziile din pietele de alimente cu sangele jertfit idolilor, in prima saptamana a Postului Mare. Sfantul Teodor Tiron, aparandu-i in vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia sa-i anunte pe crestini sa nu cumpere nimeni nimic din piata, ci sa manance grau fiert cu miere (coliva).

In amintirea acestei intamplari minunate, Biserica Ortodoxa sarbatoreste anual pe Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron, in prima sambata a Postului Mare, cunoscuta si sub numele de Sambata Sfantului Teodor sau a colivelor.

Tot in aceasta zi facem pomenirea:

- Sfintei Mariamna, sora sfantului Apostol Filip;

- Preacuviosului Auxiviu;

- Preacuviosului Teostirict;

- Sfantului Mina Calicheladul;

- Cuviosului Salaman;

- Imparatilor Marcian si Pulcheria;

- Sfantului Mucenic Teodor Vizantiul;

Maine, 18 februarie, facem pomenirea Sfantului Leon, Papa al Romei.

 Coliva a fost introdusa in practica Bisericii dupa minunea Sfantului Teodor Tiron, savarsita la 50 de ani dupa moartea sfantului, in vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363), care dorind sa-i batjocoreasca pe crestini, a dat ordin guvernatorului orasului Constantinopol sa stropeasca toate proviziile din pietele de alimente cu sangele jertfit idolilor, in prima saptamana a Postului Mare. Sfantul Teodor, aparandu-i in vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia sa-i anunte pe crestini sa nu cumpere nimeni nimic din piata, ci mai degraba sa manance grau fiert cu miere (coliva).

La inceput, coliva a servit ca hrana, iar mai tarziu la pomenirea mortilor, dupa modele si traditii care existau deja in lumea pagana a timpului. Coliva facuta din grau fiert,  inchipuie insusi trupul mortului, deoarece hrana principala a trupului omenesc este graul (din care se face painea).

Ea este totodata o expresie materiala a credintei noastre in nemurire si inviere, fiind facuta din boabe de grau, pe care Domnul insusi le-a infatisat ca simboluri ale invierii trupurilor: dupa cum bobul de grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada, trebuie sa fie ingropat mai intai in pamant si sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste, pentru ca sa invieze apoi intru nestricaciune (vezi Ioan 12, 24 si I Corinteni 15, 36). Dulciurile si ingredientele care intra in compozitia colivei reprezinta virtutile sfintilor sau ale raposatilor pomeniti, ori dulceata vietii celei vesnice pe care nadajduim ca a dobandit-o mortul.

Leganarea colivei cu mainile este pe de-o parte expresia legaturii reale cu cei adormiti, iar pe de alta parte, un semn al invierii, asemanator celui din Sfanta Liturghie, cand preotii leagana sfantul aer deasupra Darurilor la citirea Crezului pana la momentul cand se zic cuvintele "Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi", inchipuind cutremurul care a avut loc cu ocazia mortii si invierii lui Iisus Hristos (Matei 27, 51).